Suntem învățați că suferința este singura cale spre mântuire. Că vinovăția, critica și durerea la care ne supunem în această viață, sunt ingredientele miraculoase pentru fericirea de dincolo de trup.

Dar de ce trebuie să fie rău și greu, de ce trebuie să suferim, de ce trebuie să ne generăm atât de multe situații conflictuale și dureroase? De ce trebuie să ne urâm trupul și viața, de ce trebuie să ne urâm sufletul și emoțiile; de ce trebuie să ne urâm pe noi înșine pentru ca cineva din afară să vină să ne salveze?

Toată această dependență de ură, de durere și suferință creează un cerc vicios prin nevoia automată de a compensa, de a contrabalansa prin iubire bolnavă și codependentă, prin plăcere strict fizică și prin nevoia disperată de a fugi, de a dispărea din această realitate atât de chinuitoare. Această nevoie devine permanentă și se transformă în dependență. Dependența duce la abuz, abuzul duce la anulare, iar anularea duce moarte; lentă sau subită. Indiferent că drogul nostru este munca sau petrecerile, mâncarea sau alcoolul, avariția sau luxul, înfrânarea de la orice sau desfrânarea continuă, pioșenia, fala sau judecarea aproapelui, anxietatea sau drogurile de orice fel. Mintea o ia razna, trupul ne e dușman, emoțiile sunt tot mai instabile iar sufletul nostru tot mai sufocat. Existența noastră devine un pendul tot mai greu de controlat, excesele devin tot mai extreme și echilibrul tot mai firav. Viața sub toate aspectele ei devine un coșmar, o luptă absolut fără sens și își pierde orice valoare, orice scop, dacă nu reușim să ieșim din această ecuație nefericită a suferinței autoinduse.

Vă sună cunoscut? Vedeți această realitate la tot pasul?

Cu toate astea, o singură clipă poate schimba totul! Iar acestă clipă de trezire poate fi urmată de altă clipă trăită conștient. Și pe urmă de altă clipă de bucurie. Mai multe clipe de bucurie ne pot aduce chiar pacea. Iar bucuria inimii și pacea minții poate da sens vieții! În orice moment! Oricât am fi trăit în suferință și autodistrugere, putem oricând să ne trezim, putem să ieșim, să sărim din acest carusel nenorocit și să începem să trăim, să fim vii, să fim buni, să ne bucurăm de toate, să iubim, să fim fericiți!

Stă în puterea noastră și e doar alegerea noastră, liberă și asumată! Clipă de clipă; zi după zi!

Pentru că în sufletul nostru, acolo unde aveam impresia că suntem singuri, unde ne e cel mai frică să intrăm, sălășluiește Dumnezeu! Sursa! Viața! Bucuria! Pacea! Iubirea! Energia! Adevărul! Echilibrul! Lumina! Infinitul! Totul! Pur și simplu!